Mă lași să te iubesc?!

28-06-2020 / JAWESCREATOR

Mă lași să te iubesc?

Mă primești în dialog, fără a pune bariere, țepi și semne de întrebare?

Suntem iubire, îi iubim pe alții, îi lăsăm să fie cum vor, retrăgându-ne în spațiile propriei iubiri iubindu-i, respectând limitări. Însă, cum simte inima, căreia îi este permis să-și reverse iubirea? Cum este dialogul în care nimeni nu te grăbește, nimeni nu te suspectează că ai vrea să arunci în aer norii, dialogul în care sufletului îi este permis să se odihnească în brațele sufletului celuilalt?

Mă lași să te iubesc? Adică, să fiu îngrozitor de timidă sau expansivă, să spun ce gândesc, chiar dacă-ți pare ciudat că vreau să spun despre frumusețea ochilor tăi, sau poate doar despre liniștea pe care o emani în jurul tău. Sau, poate să vorbim despre grădina ta cu zarzavat sau despre iezii, care tocmai au văzut lumina zilei.

Mă lași să te iubesc, și iubindu-te, să-ți ating inima într-un dialog tihnit, unde să resimțim siguranța copiilor, ce nu cunosc decât încântarea jocului dimpreună cu alți copii?

Mă lași să te iubesc, și poate chiar să plâng, și să-ți spun că-mi este greu?

Mă lași să te iubesc, dăruindu-ți ceea ce este pentru mine nestemat? Nestematul acesta, va aduce un plus de strălucire nestematelor tale, și dacă nu, măcar vei avea încântarea de a fi deschis o ușă către un suflet!

Mă lași să te iubesc, și să fiu eu însămi, nu omul pe care îl repezești, deoarece ți-a deranjat comoditatea, scuzându-te în ochii tăi, că și așa, sunt doar străinul insipid de nicăieri?!

Străinul insipid de nicăieri ce sunt, îți voi arătă măsura iubirii tale. Străinul de nicăieri ce sunt, nu vreau decât să îmi permiți să te iubesc, lăsându-mă să vin către tine într-un dialog al prezențelor, al căldurii și al blândeții.

Mă lași să te iubesc, pentru a rescrie împreună rețelele de lumină pe care străbunii noștri știau să le păstreze, să le onoreze, să le acceseze, să le respecte?

Mă lași să te iubesc, pentru a redescoperi, cum e să ne odihnim sufletele în lumina încrederii și a timpurilor altfel, timpuri lipsite de țepii ce delimitează caste, grupări, societăți, cluburi, orgolii, aroganțe, superiorități.

Mă lași să te iubesc, pentru a-mi revela și a-ți revela deopotrivă, Umanitatea și Divinitatea?

Mă lași să te iubesc în timpul ce se cerne printre stelele demult uitate?!

Mă lași să te iubesc?!

AMBAREES

https://jawescreator.gitlab.io/2020/06/28/ma-lasi-sa-te-iubesc/